Cei doi se pregătesc de sărbători, însă planul pentru bucatele pe care le gătesc în familie, este deja făcut.
Valentin Sanfira și Codruța Filip trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, iar acum în prag de sărbători, au dezvăluit și cum respectă aceștia, tradițiile de Crăciun.
Ce tradiții respectă Codruța Filip și Valentin Sanfira, de Crăciun
Recent, cei doi au fost invitați în cadrul podcast-ului Pastilă Pentru Suflet, prezentat de Damian Drăghici, acolo unde au vorbit atât despre planul lor profesional, însă și despre cei personal.
Valentin Sanfira: Mă duc la socrul meu la Tătăruși și acum sacrificăm porcul și eu îi zic soacrei mele: “Adu repede, mamă soacră, o oală cu tăciuni și cu tămâie!”, se uită soacra mea la mine: “Ce are ăsta? Ce să facă cu tămâia și cu oala?”, îmi aduce femeia, bag repede cu oala, cu tăciuni, iau din așa, pun tămâie
Codruța Filip: Da, chiar frumoasă!
Valentin Sanfira: Dinainte de Ignat, nu există. Fiecare care venea să ajute la porc, primea câte un pachet acasă, de pomană, așa e tradiția și o port. Și acum când m-au văzut ai mei din Moldova, au zis: “Ce să facem? Pregătiți tăciunii pentru nebun!”, or fi zis că fac incantații.
Codruța Filip: Multe tradiții sunt și de la ei, de exemplu, noi am aflat toți, pentru prima dată, că piftia se mănâncă cu sarmale, adică rece cu cald, la noi nu există așa ceva.
Valentin Sanfira: Și cu turta, e singura zonă din România, în Gorj. Deci piftia rece și sarmalele alea calde…
Codruța Filip: Nici acum nu pot să mănânc, am încercat, dar nu…
Valentin Sanfira: Foarte rău, dacă n-ai plombele bune… se duc, dar foarte bun.
Codruța Filip: Mi-a făcut Valentin o dată (n.r. turtă), e un fel de mămăligă, dar o mămăligă băgată la cuptor. (…)
Valentin Sanfira: Cum faci pâinea, numai că se face cu mălai de porumb. Prima dată se fierbe un pic că o mămăligă, dar subțire de tot, se răstoarnă peste ele și după aia, cu un pic de făină albă, foarte puțină, cu sare și o iei la frământat și se face tare, o întărești, păstrezi în ceaunul în care ai fiert mămăliga aia subțire, niște păsat așa se numește, și o ungi pe deasupra, ca să prindă crustă și o bagi la cuptor, la cuptorul de lemne.
Codruța Filip: Și e dulce!
Valentin Sanfira: Și un pic de zahăr îi pui, dar nu foarte mult și o bagi la cuptor și iese după o oră și jumătate, două ore așa, mănânci, o rupi așa frumos.
Codruța Filip: E interesant!
Valentin Sanfira: Cozonacul și piftia eu, nu există! (…) M-am dus și mi-am luat căpestrele, așa se numește, adică e o postăvioară mică așa, din lemn, scobită din plop sau plută, făcută de mâna lor, frumos de tot și în asta îmi frământ cozonacul, să am spațiu acolo. Eu sunt cu tradiția, eu de unde mă duc, am linguri de lemn. (…)
Codruța Filip: Și la noi în familie, tata frământă cozonacul, mama niciodată nu s-a băgat, adică e aceeași chestie, pentru că trebuie să ai forță.
Valentin Sanfira: Nu e tradiție, l-a pus pe el la treabă.
Codruța Filip: Nu e adevărat!