Ce a simțit Văru' Săndel în momentul în care și-a condus la altar, fiica? A fost un moment mai mult decât emoționant! "Am vorbit acasă, nu ne uităm în ochii celuilalt, că ne apucă plânsul!"

Cunoscutul actor este foarte apropiat de familia sa, iar momentul în care fiica sa a făcut marele pas și s-a căsătorit, a reprezentat încheierea unui capitol pentru acesta.

Văru’ Săndel este unul dintre cei mai apreciați actori de comedie, dar și cântăreți de muzică populară, de la noi din țară. Acesta a avut un succes deplin în cariera sa, și se bucură de el în continuare, și pe plan personal. Actorul are o frumoasă familie, alături de soția sa și cei doi copii, Iulia și Andrei. Cu toate acestea, nu se aștepta să aibă atât de multe emoții la marele eveniment din viața fiicei sale, nunta.

Ce a simțit Văru’ Săndel în momentul în care și-a condus la altar, fiica

Citește și: Este Claudia Puican o femeie geloasă în relația cu Armin Nicoară? Ce spune artistul despre mama copilului său: „Ea nu e o femeie care reacționează!”

Citește și: Ce calități a deprins Giulia Nahmany, de la mama sa? Cât de mult a apreciat-o pe cea care i-a dat viață: „Îi mulțumesc pentru că am devenit ceea ce sunt!”

Recent, acesta a fost invitat în cadrul podcast-ului Gând la Gând Cu Teo, acolo unde a dezbătut mai multe aspecte legate de viața sa, fie personală sau profesională. Printre acestea, Văru’ Săndel a dezvăluit și ce sentimente l-au încercat la nunta fiicei sale, Iulia, mai ales atunci când a dus-o la altar. Deși au vorbit dinainte să nu se privească reciproc, lucrurile au decurs diferit.

Teo Trandafir: Cum e să fii (n.r. socru mic)…?

Văru’ Săndel: E o senzație pe care cu greu pot să o descriu, mai ales momentul unic când intră în biserică.

Teo Trandafir: Ai dus-o pe Iulia de braț?

Văru’ Săndel: Am vorbit acasă, nu ne uităm în ochii celuilalt, că ne apucă plânsul, “Gata, tata, sigur că da!”. Am intrat în biserică și bineînțeles că am zis: “Mă uit la ea să o văd, pentru că vreau să-mi rămână în minte cum intrăm, pentru că ea nu o să se uite la mine!”, ori ea a zis același lucru: “Mă uit la tata, pentru că nu o să se uite la mine!” și ne-am uitat dintr-o dată unul la altul. A fost un nod de aici (n.r. din gât) și până la popă, efectiv nu puteam să… știi cum? O țineam în mine… îmi venea să-i dau drumul… E o senzație așa când se încheie un capitol, vine vremea să predai ceva, știi? Parcă ai mai zice: “Mai stai un pic!”.