Dimineața de astăzi a fost una cu o veste total neașteptată pentru personalul spitalului Județean de Urgență din Buzău, dar și pentru apropiații Ștefaniei Szabo.
Ștefania Szabo, cea care a fost directoarea medicală a Spitalului Județean de Urgență Buzău, s-a stins din viață în cursul acestei dimineți, la vârsta de doar 37 de ani. Pe lângă funcția de director al unității sanitare, aceasta era și unul dintre cei mai buni chirurgi ai spitalului. Cu toate acestea, deși trebuia să plece acasă din garda pe care o avea încă de ieri dimineață, nu a mai apucat să facă asta, fiind descoperită de colegii săi, fără suflare, în jurul orei 06.00 dimineața.
Ce a avut de spus colega directoarei medicale a Spitalului Buzău, după ce aceasta s-a stins din viață
Un detaliu important a ieșit la iveală!
Noi detalii ies la iveală în ceea ce privește viața personală a directoarei, Ștefania Szabo, dar și aspecte mai puțin știute de publicul larg, legate de ultima perioadă a vieții sale. Astfel, se pare că medicul chirurg nu se afla în cele mai bune momente din viață, ținând cont că intrase într-o stare de epuizare de care era conștientă atât ea, cât și colegii săi, cei care o sfătuiau deseori să mai lase deoparte munca și să meargă acasă să se odihnească, pentru binele său, însă acest lucru nu a fost luat în considerare de Ștefania Szabo, cea care a continuat să muncească până în ultima clipă a vieții sale.
„Trag un semnal de alarmă și vă rog din inimă să înțelegeți lucrul ăsta. E foarte important să găsim noi metode să ne apărăm de burnout. E foarte important să înțelegem când nu mai putem, să mergem la medicul de medicina muncii și să spunem lucrul ăsta. „Eu nu mai pot. Mă simt obosit. Vin la serviciu și numai când vin la serviciu îmi crește tensiunea. Depinde și de noi să realizăm care ne sunt limitele.”.””, a declarat o colegă de-a directoarei medicale a Spitalului Județean de Urgență Buzău, conform spynews.ro, în timp ce o alta a dezvăluit și care era starea ei, în ultima perioadă: „Au fost situații când am văzut-o pur și simplu sleită de puteri și am rugat-o să meargă acasă, să-și vadă și de sănătatea dumneaei. A spus: „Nu, eu rămân aici că am treabă, trebuie să intru în sală!”. Vă aparține întotdeauna acest spital.”
Un detaliu important a ieșit la iveală!
