Actrița nu a trecut printr-o perioadă prea bună, însă acum este optimistă în ceea ce îi privește viața, deși uneori își mai aduce aminte de nefericitul accident.
Andreea Ibacka se bucură iar de succes pe plan profesional, dar și pe plan personal, după accidentul rutier care a avut loc în urmă cu câteva luni și din care a avut de tras mult timp, chiar și în prezent, pentru tot ce înseamnă recuperare.
Andreea Ibacka, mărturisiri sincere legate de cum a afectat-o accidentul rutier întâmplat în urmă cu câteva luni
Recent, aceasta a acordat un interviu în care a vorbit despre cum merg lucrurile în viața sa profesională, dar și personală, după ce a fost implicată în accidentul rutier, alături de soțul său, Cabral, în urmă cu câteva luni de zile. Astfel, Andreea Ibacka a punctat faptul că și-a reluat activitățile de zi cu zi, atât cele care țin de carieră, cât și de familie, fiind încântată de faptul că nicio zi nu îi seamănă cu alta.
"Nicio zi nu seamănă cu alta. N-am un program de la nouă la cinci și după să stau acasă. De exemplu, acum e ora 12 noaptea și filmăm în pădure, dar sunt zile când pot să lucrez de acasă și să îmbin munca mea cu activitățile casnice, adică rufe, curățenie, mâncare, cumpărături. Trebuie să mă ocup și de zona asta. Are o magie și treaba asta, când nicio zi nu seamănă cu cealaltă. E o dinamică aparte.”, a declarat Andreea Ibacka, conform click.ro, acolo unde a punctat și cum se mai simte în prezent, după accidentul suferit, acolo unde un autoturism a intrat în coliziune cu motocicleta pe care cei doi se aflau: "Deși încă mă dor coastele și fac recuperare pentru mâna stângă – n-aveam timp nici să respir, dar pentru așa prioritate, cotul rupt… mi-am mai găsit 2-3 ore pe zi, fac fizioterapie și kinetoterapie –, sunt liniștită la gândul că mi-am recăpătat mobilitatea în foarte mare proporție. Slavă Domnului că nu a fost mai rău! Având în vedere că am zburat 4-5 metri de la locul accidentului și am căzut pe asfalt… urmările puteau fi mult mai grave. Se pare că am aterizat binișor, instinctiv m-am rostogolit la impactul cu solul, ceea ce a diminuat viteza cu care am fost aruncată de pe motor.(...) Și acum retrăiesc în slow motion momentul impactului cu mașina care ne-a tăiat calea. A urmat saltul meu peste Cabral, peste motor, peste mașina perpendiculară pe șosea. A fost scurt, dar nu știu cum se face că am avut timp de multe gânduri. Cele mai importante, legate de copiii mei, credeam inițial că n-o să-i mai văd. Sigur că am realizat mai mult ca oricând că se poate întâmpla ceva catastrofal la o simplă plimbare de 30 de minute prin oraș, chiar dacă mergi regulamentar. Nu m-am mai urcat pe motor de atunci!".