Magda Catone a dezvăluit care a fost motivul pentru care a decis să încheie căsnicia pe care a avut-o cu Șerban Ionescu.
Magda Catone și Șerban Ionescu au fost apreciați de fanii lor pentru povestea lor de dragoste, s-au întâlnit prin pasiunea lor pentru teatru și talentul lor, trăind o poveste de dragoste minunată, însă cu toate acestea, cei doi ar fi trebuit să divorțeze chiar înainte ca acesta să se stingă din viață.
Cum a încercat Magda Catone să își salveze căsnicia
Magda Catone a fost invitată în emisiunea “40 de întrebări cu Denise Rifai” moment în care a dezvăluit câteva aspecte legate de viața sa personală, printre care și motivul pentru care ar dori să divorțeze de soțul său, Șerban Ionescu.
”Denise Rifai: De ce ați vrut să divorțați de Șerban Ionescu?
Magda Catone: Am încercat să îmi păstrez căsnicia și atunci am zis că trebuie un duș rece, ceva care să-l lămurească că ceea ce face nu e potrivit cu calitatea lui de soț iubitor, că accidentele pe care le trăiește se răsfrâng asupra liniștii familiei trebuie eliminate. Atunci am decis să divorțez.
Îl fac să se cutremure din temelie, asta am încercat să fac.
După aia, povestea s-a nuanțat, probabil că lucrurile nu au primit totdeauna aceeași monedă, pleci la luptă și nu știi cum și ce, vorbim acum în termeni de duritate, nu știi ce armament să folosești. Și așa am plecat eu, ca într-o aplicație, nu m-am gândit la o finalitate în care despărțirea noastră să fie clară, definitivă. Am vrut să fac o buclă, cum se numește, și să îi pun oglinda în față și să văd dacă examenul ăsta de conștiință să îl zdruncine și să îl facă să fie cine a fost până atunci.”,
Citește și: Magda Catone vine duminică la “40 de întrebări cu Denise Rifai”
Magda Catone respectă cu strictețe rugăciunile pentru fratele său
Fratele Magdei Catone a trecut la cele veșnice, însă din acel moment, aceasta a continuat să se ocupe de acesta prin intermediul pomenirilor pe care le face frecvent.
” Denise Rifai: Vă ajutați fratele cu rugăciuni?
Magda Catone: Da, asta e cale, numai că ei nu pleacă în neființă, ei părăsesc corpul și sufletește se întorc la Domnul, așa se spune. Și nu e o situație prea ușor de descris sau de pipăit, sufletul nu se poate pipăi, aici te salvează credința, crezi sau nu crezi. Adică aceste rugăciuni care se spun, pomenirile lor care îi scot din anumit situații care le aparțin, să zicem păcatele fiecăruia, pe care el nu a știut să și le gestioneze sau să atenueze prin ceea ce trebuie făcut așa cum zice cu procedura prin care orice creștin știe să o parcurgă, în ocaziile de pomenire le ajută. Nu știu cum aș putea să aflu răspunsul pentru asta... eu însă mă simt liniștită că fac pomenirile astea și ii am tot timpul în pomelnicul pe care îl duc în fiecare duminică la Sfânta Liturghie și... lucrul ăsta, atâta timp cât eu cred că le face bine, este o ofrandă a mea, dar sigur pe mine mă înalță, mie îmi da puterea să merg mai departe și să trăiesc cu amintirile astea frumos așa, cu bucurie.”
