Nea Marin a avut un moment vulnerabil, chiar în fața camerelor de filmat. Iată ce l-a emoționat pe coregraf!
Nea Mărin și-a amintit de câteva momente din perioada copilăriei, într-una dintre edițiile emisiunii pe care o prezintă. Vedeta, ajunsă la o șezătoare, alături de Jador și Maria Buză, a rămas de-a dreptul surprins de felul în care oamenii obișnuiesc să își păstreze tradițiile, în diverse colțuri ale țării. Așadar, acesta nu și-a mai putut stăpâni lacrimile.
Nea Mărin, copleșit de emoții
Nea Mărin este, fără doar și poate, un adevărat adept al tradițiilor românești. Coregraful, care a învățat până în prezent sute de tineri dansuri populare românești, pentru a duce tradițiile mai departe, rămâne copleșit de emoții de fiecare dată când vine vorba despre obiceiurile străvechi. Recent, Nea Mărin a ajuns cu toată echipa în mijlocul unei șezători, iar atmosfera l-a emoționat foarte tare. Amintirile din copilărie, dar și un cântec din folclor, interpretat de Jador, l-au făcut pe Nea Mărin să aibă lacrimi în ochi, în fața camerelor de filmat.
"Mi-am adus aminte câte lucruri frumoase se întâmplau în șezători. Era cea mai mare plăcere a mea când zicea bunica: mergem la clacă. Așa i se zicea în sud. Se depănau toate amintirile. Ajungeau la tot felul de subiecte. Și mi-am adus aminte de copilărie. Am avut ocazia să învăț să joc. Știu un joc care se numește vârtelniță. Era numai de bărbați jucat. Probabil că s-au inspirat din ce vedeau la război (cel de cusut n.r). Acolo se întâmplă niște ritmuri, că totul e ritm. Am văzut în șezători, la bătrâni.", a povestit Nea Mărin, în emisiunea pe care o moderează.
Citește și: „Am zis că ei nu sunt atât de responsabili .” Cine l-a înlocuit pe Nea Mărin în propria emisiune
Citește și: Nea Marin se confruntă cu probleme de sănătate. Cum a aflat de boala pe care o are
Mai mult decât atât, coregraful a dezvăluit faptul că una dintre cele mai mari dorințe ale lui este aceea de a duce tradiția mai departe.
"Aș fi cel mai fericit om să văd că merge mai departe tradiția. M-ați făcut să îmi amintesc de copilărie. Parcă îi văd pe bunicul, pe bunica, mama, tata, parcă îi văd pe toți, așa ne adunam...",
