În Evul Mediu, Biserica avea opinii şi legi în legătură cu orice aspect al sexului. Adulterul şi sexul înainte de căsnicie erau, în unele cazuri, păcate pedepsite cu moartea, însă pentru o perioadă de timp Biserica a tolerat prostituţia, fiind de părere că este un rău necesar

Pentru toţi cei care luau în serios moralitatea creştină, sexul nu era o opţiune.

Celibatul era varianta ideală de a trăi, iar sexul era acceptat doar în contextul căsniciei. Sexul înainte de căsătorie sau adulterul reprezentau adevărate riscuri. Preoţii erau obligaţi să raporteze adulterul sau fornicaţia mărturisite în timpul confesiunilor, iar pedepsele variau de la ani de penitenţă şi rugăciune, la moarte.

În zonele rurale, aceste reguli erau mai adesea încălcate, iar preoţii îi încurajau pe tineri să se căsătorească pentru a-şi şterge din păcate, scrie portalul Oddee..

Biserica dicta în acea perioadă inclusiv cum să faci sex. Orice altceva în afară de poziţia obişnuită a "misionarului" era considerat nenatural şi, deci, păcat. Femeia nu putea sta deasupra deoarece se considera o încălcare a rolurilor dintre femei şi bărbaţi.

Sexul anal şi cel oral erau considerate de asemenea păcate deoarece erau practicate doar din plăcere, nu pentru a procrea, singurul scop al sexului în viziunea puriştilor.

citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>